De ce sunt femeile așa?

În articolul de astazi vom discuta despre imposibilitatea mea (sau generic vorbind, a bărbatului de a le înțelege măcar într-o oarecare măsură - asta presupune pentru mine un procentaj destul de ridicat că deh, îmi place sa fiu cât mai temeinic cu putință).

Voi proceda în felul următor: mai întâi luăm un exemplu apoi îl disecăm (și la sfârșit dacă mai am timp, chef și inspirație filozofăm).

EXEMPLUL

EL: Iubito ce ai de ești supărată?

EA: N-am nimic.

ANALIZA

Orice bărbat care se respectă știe când ceva este neînregulă și prin urmare se străduiește să abordeze problema cu cât mai multă finețe cu putință(vezi “Iubito ce ai”).

Bineînțeles că formularea dată este aici doar pentru a exemplifica un caz general deoarece din principiul diversității rezultă că fiecare femeie are nebunia ei și prin urmare trebuie abordata diferit.

Iar acum dragi cititori, să analizăm răpunsul ei. Deși ea susține cu ardoare că totul este neînregulă, noi (deși ele cred că nu ne prindem) știm că am dat de necaz.

În ce constata necazul zici tu măi cititorule? Păi în primul rând răspunsul respectiv ne forțează să forăm după mai multe detalii. O situație de acest gen lăsată sa explodeze de una singura este apocaliptică. Mult mai bine este să ne luam inima-n dinți și sa încercăm -cu mare grijă- să dezarmăm situația aceasta periculoasă.

FILOZOFIA

După multe fraze schimbate aflăm care este problema, mai mult sau mai puțini șifonați. Asta era clar. Ceea ce nu-mi este în totalitate clar este:

De ce trebuia sa schimbam 3 milioane de fraze când îmi puteai spune direct care este problema astfel încât să o putem rezolva împreună?